podval definitie

zasc n., pl. urĭ (ung. ászok). Trans. Bucată de lemn care se pune supt [!] un butoĭ ca să nu-ĭ putrezească fundu orĭ ca să nu se clatine. (Se numește și căpătîĭ, chezaș și podval). substantiv neutruzasc

podvál (-luri), s. n. – Pană, suport de lemn sau de piatră. Sb. podval (Tiktin; Conev 81). Cf. podvală, s. f. (mîner, la ferăstrăul de mînă), din sb. podvala. substantiv neutrupodval

podvál n., pl. e și urĭ (sîrb. podvalak, podval, podvala, înșelăcĭune, pod-valiti, a pune dedesupt [!], a înșela, valj, cilindru, val, val, talaz; pol. podwal. V. val 1). Vest. Bucată de lemn pe care se pune butoĭu ca să nu putrezească (V. chezăș) saŭ care la joagăr oprește grinda care e pusă la tăĭat. substantiv neutrupodval

podvál s. n., pl. podvále substantiv neutrupodval

podval n. 1. lemne de pivniță pe care s’așează buțile; 2. căpătâiele joagărului. [Serb. PODVALA, ceva pus pe dedesubt]. substantiv neutrupodval

PODVÁL, podvale, s. n. Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se așază butoaiele în pivniță; p. ext. suport de lemn sau de piatră. – Din sb. podvala. substantiv neutrupodval