podhoádă, V. podvoadă. temporarpodhoadă
podvoádă și -hoádă pl. oade și ozĭ și (ob.) podvádă, pl. ezĭ (vsl. poduvoda, transport cu caru, d. podŭ, dedesupt [!], și voditi, vesti, a duce; bg. podvoda, podvadă, rus. podvóda, caĭ odihnițĭ ținuțĭ gata p. a continua drumu, căruță cu caĭ, sîrb. podvoz, transport. V. podvod, povață, vodă). Corvadă care consistă [!] în transport cu caru. Lucrurĭ cărate în asemenea condițiunĭ. Calu pe care în vechime trebuĭa să-l dea fiecare „cneaz” la suirea domnuluĭ pe tron saŭ la schimbarea stăpînuluĭ moșiiĭ. (I. Nădejde, VR. 1, 6, 415). – Azĭ în Dolj povóz (sîrb. podvoz), pl. oaze saŭ urĭ, rechizițiune: a lua de povoz. V. oulc. temporarpodvoadă