poclui definitie

credit rapid online ifn

pocluí, pocluiesc, (pocoli), vb. intranz. – 1. A sta în loc, a se liniști, a se stâmpăra (Papahagi 1925; Memoria 2004). 2. A avea stare, a încăpea (Bud 1908): „Să nu poată poclui / Până la mine-a zini” (Memoria 2001: 36); „În sat să nu pocluiesc, / Da-n lume să pribegesc” (Țiplea 1906: 423). – Din magh. pakol (MDA). verb tranzitivpoclui

pocluĭésc v. tr. (slav). Meh. Prăjesc. verb tranzitivpocluĭesc

credit rapid online ifn

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipoclui

poclui  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)poclui pocluire pocluit pocluind singular plural
pocluind pocluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pocluiesc (să)pocluiesc pocluiam pocluii pocluisem
a II-a (tu) pocluiești (să)pocluiești pocluiai pocluiși pocluiseși
a III-a (el, ea) pocluiește (să)pocluiai pocluia poclui pocluise
plural I (noi) pocluim (să)pocluim pocluiam pocluirăm pocluiserăm
a II-a (voi) pocluiți (să)pocluiți pocluiați pocluirăți pocluiserăți
a III-a (ei, ele) pocluiesc (să)pocluiască pocluiau poclui pocluiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z