pociumb definitie

pocĭúmb (sud) și -mp (nord) m. (po- și cĭump). Țăruș, par gros, stîlp: pocĭumbu ariiĭ (steajăru), al vîrtelnițeĭ (stîrcĭogu). Fig. Om îndesat, ghindoc, dop, bursuc: Om mic, îndesat ca un pocĭump (VR. 1910, 6, 289). – În vest clocímp, -cĭúmp, -cĭúmb (GrS. 1937, 246), cĭot, nod. substantiv masculin pocĭumb

pociúmb (înv., pop.) s. m., pl. pociúmbi substantiv masculin pociumb

pociumb m. 1. Mold. Tr. par scurt: calul tău... legat de pociumbul gardului POP.; 2. (Gorj) fusul vârtelniței. [V. ciump (cu prefixul intensiv slav. PO)]. substantiv masculin pociumb

POCIÚMB, pociumbi, s. m. (înv. și pop.) 1. Fiecare dintre parii lungi care servesc la susținerea sau la fixarea unui gard, a unui perete, a unor plante etc.; țăruș, stâlp. ♦ Spec. Lemnul în jurul căruia se rotește vârtelnița. 2. (înv. și reg.) Trunchi de copac rămas în pământ după tăiere; butuc. – Et. nec. substantiv masculin pociumb

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pociumb

pociumb   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pociumb pociumbul
plural pociumbi pociumbii
genitiv-dativ singular pociumb pociumbului
plural pociumbi pociumbilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z