pocitanie definitie

pocitánie (pocitánii), s. f. – Povestire, narațiune, citire. Sl. počitanie, cf. citi, citanie. Sec. XVII, înv. Dicționarele îl confundă adesea cu pocitanie „monstru”. substantiv femininpocitanie

1) pocitánie f. (d. pocit). Persoană foarte urîtă, monstru: cine-ĭ pocitania asta ? substantiv femininpocitanie

2) pocitánie f. (vsl. počitanie, citire). Dos. Cant. Povestire, Versiune. Citat. substantiv femininpocitanie

pocitánie (-ni-e) s. f., art. pocitánia (-ni-a), g.-d. art. pocitániei; pl. pocitánii, art. pocitániile (-ni-i-) substantiv femininpocitanie

pocitanie f. 1. ființă pocită: pocitania pământului ISP.; 2. fig. ceva bizar, monstruos: spuse înpăratului pocitania de vis ISP. substantiv femininpocitanie

POCITÁNIE, pocitanii, s. f. Ființă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluțenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudățenie. – Pocit + suf. -anie. substantiv femininpocitanie