reduceri si promotii 2018
Definitie poamă - ce inseamna poamă - Dex Online

poamă definitie

poámă (poáme), s. f.1. Fruct, rod. – 2. Fruct comestibil. – 3. (Trans.) Conservă de fruct uscat. – 4. (Mold.) Strugure; viță-de-vie. – 5. Castă, rasă, specie. – Mr. poame. Lat. pōma, pl. de la pōmum, interpretat ca sing. f. (Pușcariu 1345; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. it. poma, fr. pomme, alb. pemë.Der. pomiță, s. f. (fructă, bobiță de fruct); pomușoară, s. f. (bobiță; coacăză, Ribes rubrum); pomar, s. m. (vînzător de struguri); pomar, s. n. (uscător de fructe); pomărie, s. f. (cantitate de fructe); pomoroage, s. f. pl. (Banat, cantitate de fructe). substantiv feminin poamă

poámă s. f., g.-d. art. poámei; pl. poáme substantiv feminin poamă

poáme-de-pămấnt (plantă) (pop.) s. f. pl. substantiv feminin poame

poamă, poame s. f. 1. persoană lipsită de seriozitate și de caracter, om de nimic / ticălos / derbedeu 2. femeie ușuratică substantiv feminin poamă

poámă (oa dift.) f., pl. e (lat. pôma, pl. d. pomum, „fruct”, uzitat ca f. sing.; it. sp. pg. poma, fr. pomme, V. pom). Fruct, maĭ ales dulce (mere, pere, cireșe, zarzăre) saŭ și alt-fel (nucĭ, alune): măcieșu face poame roșiĭ. Est. Col. Strugurĭ, fructele vițeĭ de vie: am cules poamă, un chilogram de poamă. Viță de vie: am plantat poamă. Fig. Iron. Sculă, tacîm, bucățică, persoană nu prea recomandabilă: te știu eŭ ce poamă eștĭ și tu (V. tarbă)! Poamă acră, persoană rea, cicălitoare: soacră, soacră, poamă acră (Prov. pop.). Poama vulpiĭ, răsfug. V. bolbotine, gorgoaze, poricale. substantiv feminin poamă

poamă f. 1. fruct: poama nu cade departe de tulpina ei; 2. poamă acră, aguridă: frunză verde poamă acră; poama-vulpii, plantă din locuri umede cu proprietăți purgative sau vomitive (Paris quadrifolia); 3. fig. și fam. om, nu glumă: e poamă bună; 4. Mold. strugure. [Lat. POMA]. substantiv feminin poamă

!poáma-cấinelui (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. poámei-cấinelui substantiv feminin poama

POAMĂ, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al pomilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos și mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea și modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafidă. ♦ Viță-de-vie. ♦ (La pl.) Coacăz. 4. Fig. Persoană lipsită de seriozitate și de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu. ♦ Femeie imorală, ușuratică, stricată. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-câinelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-iŭnc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momiței = vuie- toare; poamele-măței = arăriel; poame-de-pămănt = cartof. – Lat. poma. substantiv feminin poamă

!poámele-mấței (plantă) (pop.) s. f. pl. art. substantiv feminin poamele

poamă rea expr. persoană cu deprinderi urâte. substantiv feminin poamărea

poamă bună expr. v. poamă. substantiv feminin poamăbună

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului poamă

poamă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poa poama
plural poame poamele
genitiv-dativ singular poame poamei
plural poame poamelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z