POȘTÁL, -Ă adj. referitor la poștă. (după fr. postal) adjectiv poștal
*poștál și postál, -ă adj. (fr. postal și rom. poștă. Cp. cu vamal). De poștă, al poșteĭ: serviciŭ postal, mandat postal. Carte postală, scrisoare care consistă dintr´un simplu carton pe o față a căruĭa se scrie adresa, ĭar pe cealaltă corespondența. adjectiv poștal
poștál adj. m., pl. poștáli; f. poștálă, pl. poștále adjectiv poștal
poștal a. relativ la poștă: serviciul poștal. adjectiv poștal
POȘTÁL, -Ă, poștali, -e, adj. Care aparține poștei1, privitor la poștă1, folosit de poștă1. ◊ Factor poștal = funcționar al poștei1, care duce corespondența la destinări; poștaș, poștar. – Din fr. postai (după poșta1). adjectiv poștal
1) postál m., pl. lĭ (turc. postal, pantof ordinar; ngr. postáli, bg. postal, sîrb. postola, rut. rus. postóly). Vechĭ. Pl. Pantofĭ. Azĭ. Olt. Pantofĭ făcuțĭ din ghete vechĭ. temporar postal
2) postál adj. V. poștal. temporar postal
*poștál și postál, -ă adj. (fr. postal și rom. poștă. Cp. cu vamal). De poștă, al poșteĭ: serviciŭ postal, mandat postal. Carte postală, scrisoare care consistă dintr´un simplu carton pe o față a căruĭa se scrie adresa, ĭar pe cealaltă corespondența. temporar poștal
| poștal | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | poștal | poștalul | poștală | poștala |
| plural | poștali | poștalii | poștale | poștalele | |
| genitiv-dativ | singular | poștal | poștalului | poștale | poștalei |
| plural | poștali | poștalilor | poștale | poștalelor | |