PLĂSELÁ, plăselez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune plăsele la un cuțit. – Din plăsele (pl. lui plăsea). verb tranzitivplăsela
plăsela | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)plăsela | plăselare | plăselat | plăselând | singular | plural | ||
plăselând | plăselați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | plăselez | (să)plăselez | plăselam | plăselai | plăselasem | |
a II-a (tu) | plăselezi | (să)plăselezi | plăselai | plăselași | plăselaseși | ||
a III-a (el, ea) | plăselează | (să)plăselai | plăsela | plăselă | plăselase | ||
plural | I (noi) | plăselăm | (să)plăselăm | plăselam | plăselarăm | plăselaserăm | |
a II-a (voi) | plăselați | (să)plăselați | plăselați | plăselarăți | plăselaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | plăselează | (să)plăseleze | plăselau | plăselară | plăselaseră |