PLĂNTĂLUÍRE s. f. v. plăntălui. [Sinonime] substantiv femininplăntăluire
plăntăluire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plăntăluire | plăntăluirea |
plural | plăntăluiri | plăntăluirile | |
genitiv-dativ | singular | plăntăluiri | plăntăluirii |
plural | plăntăluiri | plăntăluirilor |