plăcintár m. (d. plăcintă saŭ lat. placentarius). Acela care face plăcinte pentru popor. substantiv masculinplăcintar
plăcintar m. cel ce face și vinde plăcinte. substantiv masculinplăcintar
PLĂCINTÁR, plăcintari, s. m. Persoană care face sau vinde plăcinte. – Plăcintă + suf. -ar. substantiv masculinplăcintar
plăcintar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plăcintar | plăcintarul |
plural | plăcintari | plăcintarii | |
genitiv-dativ | singular | plăcintar | plăcintarului |
plural | plăcintari | plăcintarilor |