plînsoáre f., pl. orĭ. Plîns îndelungat: i s´aŭ scurs ochiĭ de atîta plînsoare, de atîtea plînsorĭ. Plîngere, reclamațiune: le-am ascultat plînsorile. substantiv femininplînsoare
plânsoare f. 1. expresiunea durerii; 2. mod de plângere; 3. reclamațiune: plânsorile noastre rămaseră deșerte; 4. pl. Mold. boală de prunci (numită și samcă). substantiv femininplânsoare
PLÂNSOÁRE, plânsori, s. f. 1. (Rar) Plâns1. 2. (Înv. și reg.) Cerere, jalbă. 3. Nume dat în popor unor boli (de copii) care provoacă insomnii și plânset necontenit. – Plâns1 + suf. -oare. substantiv femininplânsoare
plânsoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plânsoare | plânsoarea |
plural | plânsori | plânsorile | |
genitiv-dativ | singular | plânsori | plânsorii |
plural | plânsori | plânsorilor |