PLUȘÁRE s.f. Frecare a pieilor cu un pluș pentru a se obține un luciu. [< plușa]. substantiv femininplușare
PLUȘÁRE s. f. frecare a pieilor cu un pluș pentru a se obține un luciu mătăsos. (< plușa) substantiv femininplușare
plușáre s. f., g.-d. art. plușắrii; pl. plușắri substantiv femininplușare
PLUȘÁRE, plușări, s. f. Operație finală prin care se obține un luciu mătăsos pe fața pieilor de mănuși și de haine prin frecarea lor cu un pluș aplicat pe un tambur rotativ. – V. plușa. substantiv femininplușare
PLUSÁRE s. f. Acțiunea de a plusa și rezultatul ei. – V. plusa. substantiv femininplusare
PLUSÁ vb. intr. 1. (la jocul de cărți) a miza mai mult decât cei dinainte. 2. a da mai mult decât este necesar. (< plus2) verbplusa
plusá (a ~) vb., ind. prez. 3 pluseáză verbplusa
PLUSÁ, plusez, vb. I. Intranz. A miza la un joc de cărți mai mult decât au mizat toți cei dinainte; a mări miza. – Din plus2. verbplusa
plușá (a ~) vb., ind. prez. 3 plușeáză, 1 pl. plușắm; ger. plușấnd verb tranzitivplușa
PLUȘÁ, plușez, vb. I. Tranz. A executa operația de plușare. – Din pluș. verb tranzitivplușa
plușare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plușare | plușarea |
plural | plușări | plușările | |
genitiv-dativ | singular | plușări | plușării |
plural | plușări | plușărilor |