pluș definitie

credit rapid online ifn

PLUȘ s.n. Țesătură de bumbac, de lână, de păr de capră etc. mai groasă decât catifeaua și cu firul mai lung, folosită în special în tapițerie. [Pl. -șuri. / < fr. p(e)luche]. substantiv neutrupluș

pluș (plúșuri), s. n. – Catifea groasă. – Mr. piluș. Fr. peluche, parțial prin intermediul germ. Plüsch, pol. plusz, rus., bg. pljuš, it. plusce. E dubletul al lui plisă, s. f. (tip de catifea), prin intermediul pol. plizs, rus. plis (Cihac, II, 265; Sanzewitsch 207). substantiv neutrupluș

credit rapid online ifn

PLUȘ s. n. țesătură de bumbac, lână, păr de capră etc., mai groasă decât catifeaua, folosită în tapițerie. (< germ. Plüsch, fr. peluche, rus. pliuș) substantiv neutrupluș

pluș s. n., (sortimente) pl. plúșuri substantiv neutrupluș

pluș n. plisă [Nemț. PLÜSCH]. substantiv neutrupluș

PLUS1- elem. „mai multe”, „în plus”. (< lat. plus) substantiv neutruplus

plus1 adv. substantiv neutruplus

plus2 s. n., pl. plúsuri; semn grafic + substantiv neutruplus

PLUȘ, plușuri, s. n. Țesătură de bumbac, de lână, de păr de capră etc. mai groasă decât catifeaua și cu părul mai lung decât al acesteia, care se folosește mai ales în tapițerie. ♦ (La pl.) Varietăți de pluș. – Din germ. Plüsch, fr. p(e)luche, rus. pliuș. substantiv neutrupluș

PLUS s.n. 1. Ceea ce trece peste o anumită cantitate; prisos. 2. Semn grafic în formă de cruce, care simbolizează adunarea unor mărimi între care se găsește sau, atunci când se află înaintea unei mărimi, arată caracterul pozitiv al acesteia. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „mai mult”, „plural”, „de mai multe ori”, „peste”, „pe deasupra”. [< lat., fr. it. plus]. substantiv neutruplus

PLUS2 I. s. n. 1. ceea ce depășește o anumită cantitate; prisos. 2. simbol matematic (+) care indică o adunare sau, pus înaintea unei mărimi, caracterul pozitiv al acesteia. ◊ semn grafic, identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. II. adv. mai mult, și încă. (< lat. plus) substantiv neutruplus

plus n. 1. cantitate adaosă, opus lui minus; 2. semnul adunării (+): 5+3. substantiv neutruplus

plus adv.1. Mai mult. – 2. (S. n.) Semnul adunării. Lat. plus (sec. XIX). – Comp. plus-valută, s. f. (plusvaloare), din fr. plus-value; pluscuamperfect, s. n., din lat. plusquamperfectum. substantiv neutruplus

*plus adv. (lat. plus, maĭ mult). Și, adăugînd, maĭ punînd încă: un escadron, plus doŭă plotoane [!]. Plus că, adaugă că, unde maĭ puĭ și că: îmĭ place aci fiind-că e liniște, plus că e vĭața ĭeftină. S. m. (pl. plușĭ, ca ics, icșĭ). Semnu adunăriĭ în matematică (+). S. n., pl. urĭ. Rest, prisos: a rămas un plus de banĭ. – Vulg. în plus de asta, afară de asta. V. minus. substantiv neutruplus

PLUS2, (1, 2) plusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Ceea Ce depășește o cantitate dată; prisos. ◊ Loc. adj. În plus = peste ceea ce este obișnuit; pe lângă aceasta, pe deasupra. 2. S. n. (Mat.) Semn grafic în formă de cruce, care indică operația de adunare (a mărimilor între care se găsește) sau caracterizează numerele sau mărimile pozitive (dacă se găsește înaintea acestora). (Cu valoare de prepoziție) Cinci plus trei fac opt.Plus infinit = simbol matematic care arată creșterea nelimitată a numerelor pozitive. ♦ Semn grafic în formă de cruce, care, pus pe lângă o notă dată școlarilor, îi mărește valoarea. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, și încă. – Din lat. plus. substantiv neutruplus

PLUS1- Element de compunere care înseamnă „mai mult”, „în plus2” și care servește la formarea unor substantive. – Din plus2. substantiv neutruplus

NEC PLUS ÚLTRA loc. adv., s. n. (calitate, termen) care nu poate, sau nu trebuie să fie depășit. (< lat. nec plus ultra) substantiv neutrunecplusultra

nec plus ultra adv. locuțiune latină indicând limita peste care nu se mai poate trece. substantiv neutrunecplusultra

plus-quam-perfect n. Gram. timp ce arată o acțiune trecută, însoțită de o alta asemenea trecută. substantiv neutruplusquamperfect

*pluscuamperféct n., pl. e (lat. plusquamperfectum, maĭ mult de cît [!] perfectu). Gram. Un timp verbal care arată o acțiune trecută față de alta trecută deja, ca: terminasem cînd a sosit. Se zice și maĭ mult ca perfect. substantiv neutrupluscuamperfect

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipluș

pluș   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pluș plușul
plural plușuri plușurile
genitiv-dativ singular pluș plușului
plural plușuri plușurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z