PLUTÓNIU s.n. Element transuranic sintetic, folosit pentru obținerea energiei nucleare. [Pron. -niu. / cf. fr. plutonium, germ. Plutonium]. substantiv neutruplutoniu
PLUTÓNIU s. n. element transuranic sintetic, radioactiv, obținut din uraniu. (< fr. plutonium) substantiv neutruplutoniu
plutóniu [niu pron. niu] s. n., art. plutóniul; simb. Pu substantiv neutruplutoniu
PLUTÓNIU s. n. Element chimic de sinteză, radioactiv, obținut din uraniu, capabil să întrețină reacții nucleare în lanț, folosit la obținerea energiei nucleare prin bombardarea cu neutroni. – Din fr. plutonium. substantiv neutruplutoniu
plutoniu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plutoniu | plutoniul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | plutoniu | plutoniului |
plural | — | — |