reduceri si promotii 2018
Definitie pluti - ce inseamna pluti - Dex Online

pluti definitie

plutí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutésc, imperf. 3 sg. pluteá; conj. prez. 3 pluteáscă verb pluti

plutì v. 1. a fi purtat pe un lichid, a înnota pe apă: pluta plutește pe apă; 2. a plana: o pasăre plutește cu aripi ostenite. EM.; fig. o tainică armonie plutește printre valuri AL. [V. plută 4]. verb plutì

PLUTÍ, plutesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri) A se menține la suprafața unui lichid prin cufundare parțială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafața unui lichid. ♦ (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau în sos.(Despre păsări, insecte etc.) A se menține sau a se mișca lin în aer sau într-un fluid fără intervenția unei acțiuni din exterior. ◊ Expr. A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția;(despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri cerești; adesea fig.) A se mișca pe bolta cerească. ♦ (Despre sunete și mirosuri) A străbate prin aer, a se împrăștia, a se răspândi. 3. (Adesea fig.) A se menține sau a se mișca lin într-un spațiu sau într-un mediu real sau imaginar. ♦ Fig. A dăinui, a stărui, a predomina. – Din plută1. verb pluti

plutí (plutésc, plutít), vb.1. A se menține deasupra unui lichid, a înota, a sta la suprafață. – 2. A zbura în vînt. – Mr. mplătescu, plătire. Sl. pluti, plovą (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 267), cf. sb., cr. plutati, ceh. plouti.Der. plută, s. f. (stratul exterior, elastic al unor specii de stejar, varietate de plop, Populus pyramidalis; plutitor, flotor; bucățică de material plutitor legată de sfoara undiței; ambarcație ușoară; varietate de nufăr, Nymphaea alba, Nuphar luteum), deverbal, sau din sl. pluti „plută” (Cihac, II, 267; Conev 82), cf. bg. pluta, sb., cr. plutva, ceh. plt., rus. plot; plutaș, adj. (care plutește; Mold., nehotărît, indecis); plutaș, s. m. (producător sau conducător de plute); plutășie, s. f. (îndeletnicirea de plutaș); plutări, vb. (a merge cu pluta pe apă, a transporta ceva cu pluta); plutărit, s. n. (transport cu pluta); pluteț (var. plutelnic), adj. (înv., navigabil); plutică, s. f. (plantă acvatică, Villarsia nymphoides); plutitor, adj. (care plutește); plutitoare, s. f. (rourică, Glyceria fluitans); plutniță, s. f. (nufăr alb, Nymphaea alba). verb pluti

plutésc v. intr. (vsl. pluti, rudă cu vgr. ploteúo și pléo, plutesc, și lat. flúere, a curge). Mă susțin la suprafața apeĭ: lemnu, luntrea plutește de apă. Mă susțin în aer, planez, vorbind de păsările cele marĭ, baloane și aeroplane. Fig. Războĭu plutea în aer, era aproape. verb plutesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului pluti

pluti   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pluti plutire plutit plutind singular plural
plutind plutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) plutesc (să) plutesc pluteam plutii plutisem
a II-a (tu) plutești (să) plutești pluteai plutiși plutiseși
a III-a (el, ea) plutește (să) pluteai plutea pluti plutise
plural I (noi) plutim (să) plutim pluteam plutirăm plutiserăm
a II-a (voi) plutiți (să) plutiți pluteați plutirăți plutiserăți
a III-a (ei, ele) plutesc (să) plutească pluteau pluti plutiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z