Alege sensul dorit: plumb -substantiv masculin plumb -substantiv neutru

plumb definitie

plumb3 (pecete, condei) (înv., reg.) s. n., pl. plúmburi substantiv masculinplumb

plumb n. 1. metal de coloare albăstrie, foarte moale și greoiu, servind la facerea gloanțelor și a tuburilor pentru apă; 2. Mold. creion; 3. mică pecete de plumb ce se pune la vamă pachetelor și lăzilor de mărfuri ce au fost vizitate; 4. gloanțe: cât praf și plumb mai avem ? AL.; 5. fig foarte greu: un somn de plumb. [Lat. PLUMBUM]. substantiv masculinplumb

plumb n., pl. urĭ (lat. plŭmbum, it. plombo, pv. vfr. plom, nfr. plomb, sp. plomo, pg. chumbo). Un metal cenușiŭ albăstriŭ foarte moale și greŭ. Creĭon, plaĭvaz (Mold.). Mică peceată [!] de plumb care se pune la vamă și la căile ferate la cutiĭ, lăzĭ și vagoane ca să se constate dacă a umblat cineva la ele orĭ nu. S. m. Glonț: vîjîĭe plumbiĭ. Fig. Greŭ ca plumbu, foarte greŭ. Somn de plumb, somn adînc. – Plumbu e bi- și tetravalent. Are o greutate atomică de 207, o densitate de 11,37, se topește la 325 și se destilează [!] la 1700. Poate fi zgîriat cu unghia, lasă urme pe hîrtie și e cel maĭ puțin tenace dintre metalele uzuale. Se găsește în stare nativă în Mexic, ĭar aiurea (Saxonia, Anglia, Francia) în stare de sulfură (galenă). De multe orĭ se găsește aliat cu argintu (plumb argentifer). Se întrebuințează la facerea alicelor, a țevilor de apă, a literelor de tipar (care aŭ 80% plumb și 20% stibiŭ), a aciduluĭ sulfuric și la altele. Aliat cu staniu, se întrebuințează la făcut lingurĭ și furculițe. Sările de plumb introduse în corp cauzează intoxicarea numită saturnizm. substantiv masculinplumb

plumb1 (glonț, greutate) s. m., pl. plumbi substantiv masculinplumb

plumb2 (element chimic) s. n.; simb. Pb substantiv masculinplumb

PLUMB, (1) s. n., (2) plumbi, s. m., (3, 4) plumburi, s. n. 1. S. n. Element chimic metalic, moale și greu, maleabil, de culoare cenușie-albăstruie, lucios în momentul obținerii sau când este așchiat sau pilit proaspăt, rău conducător de căldură și de electricitate, folosit la fabricarea țevilor de canalizare și a tablelor pentru căptușirea unor aparate în industria chimică, la confecționarea plăcilor de acumulatoare etc. ◊ Loc. adv. Ca plumbul = greu. ◊ Apă de plumb = soluție bazică de acetat de plumb, cu gust dulce, folosită în medicină, în industria textilă etc. 2. S. m. Glonț,proiectil. 3. S. n. (înv. și reg.) Disc mic de plumb (1) cu care se sigilează colete, vagoane, saci etc.; pecete de plumb. ♦ Greutate de diferite forme, folosită ca lest. 4. S. n. (Reg.) Creion. ♦ (Reg.; și în sintagma plumb de placă) Condei special cu care se scria pe tăblițele de ardezie. – Lat. plumbum. substantiv masculinplumb

ápă de plumb s. f. + prep. + s. n. substantiv masculinapădeplumb

a trage în plumbi expr. (intl.) a împușca. substantiv masculinatrageînplumbi

plumb n. 1. metal de coloare albăstrie, foarte moale și greoiu, servind la facerea gloanțelor și a tuburilor pentru apă; 2. Mold. creion; 3. mică pecete de plumb ce se pune la vamă pachetelor și lăzilor de mărfuri ce au fost vizitate; 4. gloanțe: cât praf și plumb mai avem ? AL.; 5. fig foarte greu: un somn de plumb. [Lat. PLUMBUM]. substantiv neutruplumb

plumb (plumburi), s. n.1. Metal lucios, cenușiu albastru. – 2. Fir de plumb (1), dreptar; disc de plumb, bici cu plumb etc. – 3. Muniție, glonț. – 4. Sigiliu, pecete. – 5. (Mold.) Creion, unealtă de scris pe tăbliță. – Mr. pl’umbu „glonț”. Lat. plumbum (Pușcariu 1343; Candrea-Dens., 1418; REW 6615), cf. alb. pljump (Philippide, II, 651), it. piombo, prov. plom, fr. plomb, sp. plomo, port. chumbo.Der. plumbos, adj. (greu); plumbar, s. m. (lucrător în plumb, fîntînar, puțar); plumburiu, adj. (cenușiu); plumbui, vb. (a acoperi cu plumb; a sigila cu plumb; a plomba o măsea); plumbuitor, s. m. (sigilator); plomba, vb. (a astupa o carie dentară), din fr. plomber. substantiv neutruplumb

plumb n., pl. urĭ (lat. plŭmbum, it. plombo, pv. vfr. plom, nfr. plomb, sp. plomo, pg. chumbo). Un metal cenușiŭ albăstriŭ foarte moale și greŭ. Creĭon, plaĭvaz (Mold.). Mică peceată [!] de plumb care se pune la vamă și la căile ferate la cutiĭ, lăzĭ și vagoane ca să se constate dacă a umblat cineva la ele orĭ nu. S. m. Glonț: vîjîĭe plumbiĭ. Fig. Greŭ ca plumbu, foarte greŭ. Somn de plumb, somn adînc. – Plumbu e bi- și tetravalent. Are o greutate atomică de 207, o densitate de 11,37, se topește la 325 și se destilează [!] la 1700. Poate fi zgîriat cu unghia, lasă urme pe hîrtie și e cel maĭ puțin tenace dintre metalele uzuale. Se găsește în stare nativă în Mexic, ĭar aiurea (Saxonia, Anglia, Francia) în stare de sulfură (galenă). De multe orĭ se găsește aliat cu argintu (plumb argentifer). Se întrebuințează la facerea alicelor, a țevilor de apă, a literelor de tipar (care aŭ 80% plumb și 20% stibiŭ), a aciduluĭ sulfuric și la altele. Aliat cu staniu, se întrebuințează la făcut lingurĭ și furculițe. Sările de plumb introduse în corp cauzează intoxicarea numită saturnizm. substantiv neutruplumb

*creĭón n., pl. ĭoáne (fr. crayon, d. craie, cretă). Vărguță de grafit, orĭ de altă substanță minerală pusă într´un bețișor de lemn ca să scriĭ orĭ să desemnezĭ [!]. – Pop. plumb. În vest plaĭvaz. substantiv neutrucreĭon

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiplumb

plumb  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plumb plumbul
plural plumburi plumburile
genitiv-dativ singular plumb plumbului
plural plumburi plumburilor
plumb  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plumb plumbul
plural plumburi plumburile
genitiv-dativ singular plumb plumbului
plural plumburi plumburilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z