plugár m. (d. plug). Agricultor, țăran care lucrează pămîntu. substantiv masculinplugar
plugar m. cel ce cultivă pământul. substantiv masculinplugar
PLUGÁR, plugari, s. m. 1. Țăran care se ocupă cu lucrarea pământului; agricultor; p. gener. țăran. 2. (Reg.) Flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul Anului Nou. – Plug + suf. -ar. substantiv masculinplugar
plugar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plugar | plugarul |
plural | plugari | plugarii | |
genitiv-dativ | singular | plugar | plugarului |
plural | plugari | plugarilor |