plop (plópi), s. m. – Arbore înalt cu ramuri subțiri (îndreptate în sus). – Mr. plop, plup. Lat. pōpŭlus, prin intermediul unei var. pop. *plōppus (Diez, I, 323; Pușcariu 1341; Candrea-Dens., 1412; REW 6655), cf. alb. pljep (Philippide, II, 651), it. chioppo (Battisti, II, 907), cat. clop, sp. chopo, port. choupo (Garcia de Diego, RFE, IV, 205), cf. v. fr. peuple › peuplier. – Der. plopiște, s. f. (pădure de plopi); plopar, s. m. (insectă, Saperda carcharias); plopiș, s. n. (pădure de plopi). substantiv masculinplop
plop m. (lat. pôpŭlus, de unde s´a făcut poplus, apoĭ plŏppus; it. pioppo, vfr. peuple [azĭ peuplier], sp. chopo, pg. choupo. Cp. cu pleoapă). Un copac din familia sălciiĭ (pópulus [alba, nigra, trémula și pyramidalis]). Iron. Cînd va face plopu pere și răchita vișinele, nicĭ-odată. – În vest pleop (eo dift.). – Plopiĭ cresc de ordinar pin [!] luncĭ și-s de maĭ multe felurĭ. Eĭ ajung pînă la o înălțime de 20 de metri, afară de plopu piramidal, care ajunge pînă la 40 de metri. Frunzele lor (maĭ ales ale celuĭ tremurător saŭ fîșîitor) se mișcă la cel maĭ ușor vînt producînd un freamăt foarte plăcut. V. plută. substantiv masculinplop
plop m. arbore înalt cu scoarța crăpată ce crește în locuri umede: 1. (alb), v. plută; 2. (negru), lemnu-i moale e întrebuințat în industrie (Populus nigra). [Lat. POPULUS]. substantiv masculinplop
PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori înalți, cu ramuri subțiri (îndreptate în sus), cu scoarța netedă, alb-cenușie și cu frunzele oval-lanceolate, argintii pe partea inferioară, cu pețiolul lung și flori crescute în amenți (Populus). ◊ Expr. Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată. Mătușă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. – Lat. *ploppus (=pop(u)lus). substantiv masculinplop
!plop-álb (plantă) s. m., pl. plopi-álbi substantiv masculinplop-alb
a șuta în plopi expr. (glum. – în fotbal) a trimite mingea cu mult peste poartă. substantiv masculinașutaînplopi
a trage în plopi expr. (la fotbal) a expedia mingea mult peste poarta adversă. substantiv masculinatrageînplopi
!plop-de-múnte (plantă) s. m., pl. plopi-de-múnte substantiv masculinplop-de-munte
când o face plopul pere (și răchita micșunele) expr. niciodată. substantiv masculincândofaceplopulpere
plop substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plop | plopul |
plural | plopi | plopii | |
genitiv-dativ | singular | plop | plopului |
plural | plopi | plopilor |