PLOCÁD s. n. v. pocladă. substantiv neutruplocad
plocad n. Mold. V. pocladă. substantiv neutruplocad
pocládă f., pl. ăzĭ (vsl. po-kladŭ, lucru depus, d. klasti-kladon, a pune, a clădi; rus. po-kládka, căptușeală, po-kláža, bulendre. V. clădesc). Est. Lăvicer (de lînă nevăpsită bătută la piŭă) întrebuințat ca macat la țară orĭ ca pătură supt [!] șa. – În vest plocád și -át, pl. e; și plocadă. V. ipingea. substantiv neutrupocladă
pocladă (plocad) f. Mold. așternut sub șea: o păreche de poclăzi CR. [Slav. POKLADŬ, depunere (cf. rus. POKLADKA, căptușeală)]. substantiv neutrupocladă
plocad substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plocad | plocadul |
plural | plocaduri | plocadurile | |
genitiv-dativ | singular | plocad | plocadului |
plural | plocaduri | plocadurilor |