plivitór (persoană) s. m., pl. plivitóri substantiv masculin și femininplivitor
PLIVITÓR, -OÁRE, plivitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care plivește. 2. S. f. (Rar) Instrument cu care se plivește. – Plivi + suf. -tor. substantiv masculin și femininplivitor
plivitoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. plivitoárei; pl. plivitoáre substantiv masculin și femininplivitoare
plivitor substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | plivitor | plivitorul | plivitoare | plivitoarea |
plural | plivitori | plivitorii | plivitoare | plivitoarele | |
genitiv-dativ | singular | plivitor | plivitorului | plivitoare | plivitoarei |
plural | plivitori | plivitorilor | plivitoare | plivitoarelor |