plivít, -ă adj. Curățat de buruĭene. Fig. Cĭoplit. Adv. A vorbi plivit, a vorbi delicat (V. buruĭenos). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a plivi de multe orĭ: plivitu buruĭenilor. adjectivplivit
PLIVÍT2, pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri sau plante cultivate) Curățat de buruieni. 2. (Despre pomi, vie, plante) Curățat de lăstari, de cârceii, de frunzele etc. care sunt de prisos. – V. plivi. adjectivplivit
plivít, -ă adj. Curățat de buruĭene. Fig. Cĭoplit. Adv. A vorbi plivit, a vorbi delicat (V. buruĭenos). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a plivi de multe orĭ: plivitu buruĭenilor. substantiv neutruplivit
plivít s. n., pl. plivíturi substantiv neutruplivit
PLIVÍT 1, plivituri, s. n. Plivire. – V. plivi. substantiv neutruplivit
pliví (plivésc, plivít), vb. – A curăța de buruieni, a curăța via, pomii. – Var. înv. plevi. Sl. plĕti, plevą, pleveši (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 73). – Der. pliveală (var. plevilă, pleghilă înv. plavilă), s. f. (plivire), din bg. plevilo (Conev 74); plivit, s. n. (plivire). Cf. pleavă. verb tranzitivplivi
plivì v. a smulge bălăriile dintr´un câmp sau grădină. [Slav. PLĬEVÕ, a strânge (cf. pleavă)]. verb tranzitivplivì
pliví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plivésc, imperf. 3 sg. pliveá; conj. prez. 3 să pliveáscă verb tranzitivplivi
PLIVÍ, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a stârpi o buruiană. 2. A tăia sau a rupe lăstarii și cârceii de prisos de la vița-de-vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. – Din bg. plevja. verb tranzitivplivi
plivésc și (vechĭ) plevésc v. tr. (vsl. *plĭeviti, d. plĭeti-plĭevon, a culege; bg. plĭevĭy, sîrb. pleviti și pliviti, id. V. pleavă, plevilă). Zmulg [!] dintr´un loc cultivat buruĭenele vătămătoare. V. jumulesc. verb tranzitivplivesc
plivit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | plivit | plivitul | plivită | plivita |
plural | pliviți | pliviții | plivite | plivitele | |
genitiv-dativ | singular | plivit | plivitului | plivite | plivitei |
plural | pliviți | pliviților | plivite | plivitelor |
plivit adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plivit | plivitul |
plural | pliviți | pliviții | |
genitiv-dativ | singular | plivit | plivitului |
plural | pliviți | pliviților |