PLIU s.n. 1. Îndoitură, cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate și o formă oarecare. 2. Cută a unei formații anatomice. ♦ Ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal). [< fr. pli]. substantiv neutrupliu
PLÍU s. n. 1. cută adâncă la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate. ◊ îndoitură. 2. cută a unei formații anatomice. ◊ ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal). (< fr. pli) substantiv neutrupliu
pliu [iu pron. iŭ] s. n., art. plíul; pl. plíuri substantiv neutrupliu
PLIU, pliuri, s. n. Cută adâncă făcută la un obiect de îmbrăcăminte, deosebită de pliseu prin faptul că îndoiturile țesăturii se presează mai puțin. ♦ Pliseu. – Din fr. pli. substantiv neutrupliu
pliu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pliu | pliul |
plural | pliuri | pliurile | |
genitiv-dativ | singular | pliu | pliului |
plural | pliuri | pliurilor |