PLÍSĂ, plise, s. f. (Înv.) Țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având pe față firele mai lungi. – Rus plis (bg. plisa). substantiv femininplisă
2) plísă f., pl. e (rus. plis, bg. plisa, pol. plisia, d. germ. plüsch, care vine d. fr. peluche și pluche, din poil, păr, fir. V. păr 1). Un fel de catifea cu păru maĭ mare. – Cînd e și maĭ mare, se numește plĭuș. V. plĭuș. substantiv femininplisă
PLISÁ vb. I. tr. A îndoi, a călca (o stofă, o rochie etc.) în pliseuri, în cute regulate. [< fr. plisser]. verb tranzitivplisa
PLISÁ vb. tr. a îndoi, a călca (o stofă, o rochie etc.) în pliseuri. (< fr. plisser) verb tranzitivplisa
plisá (a ~) vb., ind. prez. 3 pliseáză verb tranzitivplisa
plisà v. a așeza o stofă în cute (= fr. plisser). verb tranzitivplisà
PLISÁ, plisez, vb. I. Tranz. A îndoi o țesătură, o hârtie etc. în cute regulate, înguste și dese. – Din fr. plisser. verb tranzitivplisa
*pliséz v. tr. (fr. pli, pl. plis, îndoitură, it. plico. V. plic). Încrețesc o stofă cu încrețiturĭ (cute) regulare. verb tranzitivplisez
plisă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plisă | plisa |
plural | plise | plisele | |
genitiv-dativ | singular | plise | plisei |
plural | plise | pliselor |