pliocen definitie

credit rapid online ifn

PLIOCÉN s.n. (Geol.) Epoca (seria) superioară a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. pli-o-. / < fr. pliocène, cf. gr. pleion – mai mare, kainosrecent]. adjectivpliocen

PLIOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) epoca superioară a neogenului. (< fr. pliocène) adjectivpliocen

credit rapid online ifn

*pliocén, -ă (d. vgr. pleion, maĭ mult, și kainós, recent. V. eo- și mio-cen). Geol. Care e cel maĭ noŭ din cele treĭ straturĭ ale terțiaruluĭ și care conține fósilele cele maĭ recente. S. n. Pliocenu. adjectivpliocen

pliocén1 (pli-o-) adj. m., pl. pliocéni; f. pliocénă, pl. pliocéne adjectivpliocen

pliocén2 (pli-o-) s. n. adjectivpliocen

pliocen a. și n. Geol. se zice de pătura terțiară ce conține fosilele cele mai recente. adjectivpliocen

PLIOCÉN, -Ă, plioceni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține neogenului, care se referă la neogen. 2. S. n. Etajul superior al neogenului, reprezentat, în partea de vest îs Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre și uneori prin zăcăminte de cărbuni și petrol. 3. S. n. Serie de strate geologice din pliocen (2). [Pr.: pli-o-] – Din fr. pliocène. adjectivpliocen

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipliocen

pliocen  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pliocen pliocenul plioce pliocena
plural plioceni pliocenii pliocene pliocenele
genitiv-dativ singular pliocen pliocenului pliocene pliocenei
plural plioceni pliocenilor pliocene pliocenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z