reduceri black friday 2017
Definitie plin - ce inseamna plin - Dex Online
Alege sensul dorit: plin - adjectiv plin - substantiv neutru

plin definitie

plin1 adj. m., pl. plini; f. plínă, pl. plíne adjectiv plin

plin2 s. n., pl. plínuri adjectiv plin

PLIN, -Ă, (I) plini, -e, adj., (II) plinuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ◊ Expr. Plin ochi = umplut până la limita capacității. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat. A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri și nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) în care au fost introduse cartușe; încărcat. 2. Fără goluri; întreg, compact, masiv. ♦ Întreg, deplin, neștirbit. ◊ Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege. Catedră plină = catedră care are numărul de ore prevăzut de regulament. 3. Care cuprinde, conține, are ceva în cantitate sau în număr mare. + (Despre ochi) Năpădit, inundat de lacrimi. 4. Care este acoperit, încărcat total sau parțial cu ceva. ♦ Murdar, mânjit, uns (cu ceva). 5. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grăsuț. 6. Care are amploare, intensitate; desăvârșit. Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza ei maximă. Voce plină = voce sonoră, cu volum.Expr. În plin(ă)... = în mijlocul..., în miezul..., în toiul... II. S. n. Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spațiu etc.; conținut, cuprins. ◊ Plinul conductei = cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport. Loc. adv. Din plin = din abundență. ◊ Loc. adj. și adv. În plin = în centru, la țintă. ◊ Loc. prep. În plinul... = în mijlocul...; p. ext. În toiul... Expr. A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi. A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul. A-i ieși (cuiva) cu plin(ul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic). A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. – Lat. plenus. adjectiv plin

plin, -ă adj. (lat. plênus, care corespunde cu vgr. pléres, got. fulls, germ. voll, vsl. plŭnŭ; it. pieno, pv. ple, fr. plein, sp. lleno, pg. cheio. V. deplin, pîlnie, umplu, împlinesc. Umplut, care conține tot ce poate conținea: un pahar plin de apă, un sac plin de grîŭ, o căruță plină de Jidanĭ. Pe care se află saŭ care conține mult din ceva: România e plină de Jidanĭ, cățelu-ĭ plin de puricĭ, ziarele-s pline de veștĭ. Masiv: zid plin. Rătund, gras: o față plină. Mînjit: Plin de sînge pe mînĭ. Fig. Pătruns: plin de bucurie, de furie, de încredere. Lună plină, care se vede toată (fiind-c´o luminează soarele peste tot). Plin de sine, 1. egoist, 2. încîntat de sine. Plin de vin, beat. În plină natură, mare, stradă, în mijlocu naturiĭ, măriĭ, stradeĭ. S. n., pl. urĭ. Spațiŭ plin de ceva: butoĭu sună a plin. Vechĭ. Plinătate: lumea și plinul eĭ. Fiz. Spațiŭ ocupat de materie, în opoz. cu vidu. A ĭeși cuĭva înainte cu plinu, a-ĭ ĭeși cu un vas plin (de ex. o cofă cu apă), ceĭa ce, în popor, se consideră de bun aŭguriŭ. adjectiv plin

plin a. 1. care conține tot ce poate conține: un pahar plin cu apă; 2. umplut cu: ziar plin de informațiuni; 3. gras: figură plină; 4. fig. pătruns: plin de devotament. [Lat. PLENUS]. ║ n. 1. a merge în plin, a avea succes, a se împlini dorințele; 2. vas plin: a ieși cu plin. adjectiv plin

plin (plínă), adj.1. Umplut, ocupat. – 2. Compact, masiv. – 3. (S. n.) Întîlnire întîmplătoare cu o persoană care duce un vas plin cu apă; se consideră de bun augur, iar dacă vasul este gol, de rău augur. – Cu plin, în mod fericit; în plin, perfect; din plin, întocmai, exact. – Mr. plin, megl. (am)plin, istr. pl’ir. Lat. plenus (Pușcariu 1337; Candrea-Dens., 1405; REW 6596), cf. it. pieno, prov. ple, fr. plein, sp. lleno, port. cheio.Der. plinătate, s. f. (plenitudine), format după fr. plénitude; plineală, s. f. (înv., îndeplinire, executare silită); plinuț, adj. (aproape plin; durduliu); împlini (var. plini), vb. (a umple, a face plin; a completa; a satisface; a executa, a îndeplini; a atinge o vîrstă sau o cantitate; refl., a se realiza, a se verifica; refl., a ajunge la soroc, la scadență; refl., a-și găsi nașul, a i se înfunda), se consideră îndeobște ca der. din lat. (im)plenῑre (Densusianu, Hlr., 150; Candrea-Dens., 1407; Pușcariu 789), în timp ce Cihac, II, 265, îl deriva din sl. (na)plŭniti; neîmplinit, adj. (neexecutat; imperfect); împlinitor, s. m. (înv., executor); deplin, adv. (împlinit; adj., complet); deplinătate, s. f. (plenitudine); îndeplini, vb. (a executa). – Cf. suplini. adjectiv plin

a face plinul expr. 1. a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. 2. a mânca și a bea pe săturate. 3. (intl.) a fura foarte mult. 4. (er.d. femei) a avea un contact sexual cu un bărbat. adjectiv afaceplinul

plin de viață expr. vioi, ager. adjectiv plindeviață

plin până la refuz expr. umplut la capacitatea maximă. adjectiv plinpânălarefuz

plin de bani ca broasca de păr expr. (glum.) sărac, nevoiaș. adjectiv plindebanicabroascadepăr

plin de noroc ca și câinele de purici expr. foarte norocos. adjectiv plindenoroccașicâineledepurici

plin a. 1. care conține tot ce poate conține: un pahar plin cu apă; 2. umplut cu: ziar plin de informațiuni; 3. gras: figură plină; 4. fig. pătruns: plin de devotament. [Lat. PLENUS]. ║ n. 1. a merge în plin, a avea succes, a se împlini dorințele; 2. vas plin: a ieși cu plin. substantiv neutru plin

a-și face plinul expr. a obține suma de bani propusă dintr-o anumită afacere. substantiv neutru așifaceplinul

a-i merge din plin expr. a repurta succes după succes. substantiv neutru aimergedinplin

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului plin

plin   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plin plinul pli plina
plural plini plinii pline plinele
genitiv-dativ singular plin plinului pline plinei
plural plini plinilor pline plinelor
plin   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plin plinul
plural plinuri plinurile
genitiv-dativ singular plin plinului
plural plinuri plinurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z