reduceri si promotii 2018
Definitie plimbare - ce inseamna plimbare - Dex Online

plimbare definitie

a trimite (pe cineva) la plimbare expr. 1. a da (pe cineva) afară 2. a refuza să stea de vorbă cu cineva, la solicitarea acestuia substantiv feminin atrimite

plimbáre (vest și sud) și primbláre (est și nord) f., pl. ărĭ. Acțiunea de a te plimba: a face o plimbare, a te duce la plimbare. Fig. Iron. A trimete pe cineva la plimbare, a-l da afară, a-l congedia [!]. substantiv feminin plimbare

plimbáre s. f., g.-d. art. plimbắrii; pl. plimbắri substantiv feminin plimbare

plimbare f. 1. acțiunea de a se plimba; 2. loc de preumblare. substantiv feminin plimbare

PLIMBÁRE, plimbări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) plimba; mers în voie pentru a se recrea, a lua aer etc. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a se dispensa de serviciile cuiva, a se descotorosi de cineva; b) a nu sta la discuție (cu cineva), a da afară; a concedia. ♦ Călătorie (de agrement), drum; peregrinare, umblătură. 2. (Înv.; concr.) Loc de promenadă. [Var.: (reg.) preumbláre, primbláre s. f.] – V. plimba. substantiv feminin plimbare

du-te, de te plimbă! expr. lasă-mă-n pace!, pleacă! verb tranzitiv dute

2) plimb (vest și sud) și prímblu (est și nord), a v. tr. (lat. per-ámbulo, -lare. V. umblu). Duc de colo colo ca să se distreze, ca să se răcorească orĭ ca să nu ostenească stînd loculuĭ: a plimba copiiĭ (pe jos orĭ în trăsură), a plimba caiĭ. Iron. Degeaba plimbĭ cărțile la școală! V. refl. Merg încet ca să mă distrez, ca să mă liniștesc orĭ ca să nu ostenesc stînd: mă plimb pin [!] casă, pin curte, pe stradă. Călătoresc de plăcere: s´a plimbat pin străinătate. – Vechĭ priumblu și premblu. În Maram. preîmblu, în Ban. preumblu. V. preport. verb tranzitiv plimb

plimbá (plímb, plimbát), vb. – A umbla în voie dintr-un loc în altul. – Var. primbla, preumbla. Mr. priimnu, priimnare, megl. priamnu, priamnari. Lat. perambŭlāre (Pușcariu 1336; Rosetti, I, 170), cf. umbla. Cuvînt de uz general (ALR, I, 96), s-a păstrat numai în rom.Der. plimb, s. n. (balustradă, parmalîc); plimbă, s. f. (Munt., stinghie în curte pe care se culcă găinile); plimbare (var. primblare, preumblare), s. f. (umblet în voie); plimbet, s. n. (rar, plimbare); plimbăreț, adj. (care se plimbă mult); plimbătoare, s. f. (closet). verb tranzitiv plimba

plimbá (a ~) vb., ind. prez. 3 plímbă verb tranzitiv plimba

plimbà v. 1. a duce dela un loc la altul: l´au plimbat prin oraș; 2. a umbla de plăcere: a se plimba călare. [Contras din primblà = preumblà]. verb tranzitiv plimbà

PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumblá, primblá vb. I] – Lat. perambulare. verb tranzitiv plimba

preumblà v. 1. a (se) plimba: noaptea zeii se preumblă ’n veșmintele lor dalbe EM.; 2. fig. a îndrepta, a arunca ici și colea: a preumbla privirile sale asupra diferitelor obiecte. [Lat. PERAMBULARE, redus popular la primbla și plimba]. verb tranzitiv preumblà

A SE PLIMBA a da o raită, a face o talpă, a lua o gură de aer. verb tranzitiv aseplimba

plimbă ursu’! expr. fugi de-aici!, pleacă! verb tranzitiv plimbăursu

a plimba mielu’ expr. 1. (er.d. bărbați) a umbla după femei. 2. a pierde timpul. verb tranzitiv aplimbamielu

a-și plimba anatomia expr. a pleca. verb tranzitiv așiplimbaanatomia

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului plimbare

plimbare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plimbare plimbarea
plural plimbări plimbările
genitiv-dativ singular plimbări plimbării
plural plimbări plimbărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z