Alege sensul dorit: plimb -substantiv neutru plimb -verb tranzitiv

plimb definitie

2) prim (nord) n., pl. urĭ, și prímă (Trans.) f., pl. e (ung. ceh. prém, nsl. prem, cĭucure, prema, tresă, d. mgerm. brem). Nord. Garnitură, bandă, guler de blană saŭ de alt-ceva la marginea uneĭ haĭne. – În Pt. plimb (după plimb 1. V. sleme), pl. urĭ: să-țĭ fac un plimb din doĭ meĭ la cojoc (Sov. 19). substantiv neutruprim

PLIMB, plimburi, s. n. (Rar) Balustradă, parmaclâc. [Var.: plímbă s. f.] – Postverbal al lui plimba. substantiv neutruplimb

1) plimb n., pl. urĭ, și plímbă f., pl. e, V. sleme. substantiv neutruplimb

sléme f. (vsl. slĭemen, sîrb. sleme, pl. slemena, culme de casă. V. splimbă). Vest. Culmea (coama, grinda superioară) a caseĭ. Culmea dealuluĭ. Prăjină așezată orizontal ca să se culce găinile orĭ ca să așezĭ covoarele ș. a. Pălimar, balustradă de scară. – În Munt. est și zleme, slemne, slemnă și slimnă, în Trans. și scleme și sclembe (cp. cu sclab); În Pt. slemne: ne ațineam pe slemnea Zboĭneĭ (Sov. 26); în Trans. și primblă și primbă, pl. e, și primblu, pl. urĭ; în Munt. (Mold. sud) plimbă și plimb, pl. urĭ: o mînă îĭ alunecă pe plimbu scăriĭ (Delv.). V. prim 2. substantiv neutrusleme

du-te, de te plimbă! expr. lasă-mă-n pace!, pleacă! verb tranzitivdute

2) plimb (vest și sud) și prímblu (est și nord), a v. tr. (lat. per-ámbulo, -lare. V. umblu). Duc de colo colo ca să se distreze, ca să se răcorească orĭ ca să nu ostenească stînd loculuĭ: a plimba copiiĭ (pe jos orĭ în trăsură), a plimba caiĭ. Iron. Degeaba plimbĭ cărțile la școală! V. refl. Merg încet ca să mă distrez, ca să mă liniștesc orĭ ca să nu ostenesc stînd: mă plimb pin [!] casă, pin curte, pe stradă. Călătoresc de plăcere: s´a plimbat pin străinătate. – Vechĭ priumblu și premblu. În Maram. preîmblu, în Ban. preumblu. V. preport. verb tranzitivplimb

plimbá (plímb, plimbát), vb. – A umbla în voie dintr-un loc în altul. – Var. primbla, preumbla. Mr. priimnu, priimnare, megl. priamnu, priamnari. Lat. perambŭlāre (Pușcariu 1336; Rosetti, I, 170), cf. umbla. Cuvînt de uz general (ALR, I, 96), s-a păstrat numai în rom.Der. plimb, s. n. (balustradă, parmalîc); plimbă, s. f. (Munt., stinghie în curte pe care se culcă găinile); plimbare (var. primblare, preumblare), s. f. (umblet în voie); plimbet, s. n. (rar, plimbare); plimbăreț, adj. (care se plimbă mult); plimbătoare, s. f. (closet). verb tranzitivplimba

plimbá (a ~) vb., ind. prez. 3 plímbă verb tranzitivplimba

plimbà v. 1. a duce dela un loc la altul: l´au plimbat prin oraș; 2. a umbla de plăcere: a se plimba călare. [Contras din primblà = preumblà]. verb tranzitivplimbà

PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumblá, primblá vb. I] – Lat. perambulare. verb tranzitivplimba

preumblà v. 1. a (se) plimba: noaptea zeii se preumblă ’n veșmintele lor dalbe EM.; 2. fig. a îndrepta, a arunca ici și colea: a preumbla privirile sale asupra diferitelor obiecte. [Lat. PERAMBULARE, redus popular la primbla și plimba]. verb tranzitivpreumblà

A SE PLIMBA a da o raită, a face o talpă, a lua o gură de aer. verb tranzitivaseplimba

plimbă ursu’! expr. fugi de-aici!, pleacă! verb tranzitivplimbăursu

a plimba mielu’ expr. 1. (er.d. bărbați) a umbla după femei. 2. a pierde timpul. verb tranzitivaplimbamielu

a-și plimba anatomia expr. a pleca. verb tranzitivașiplimbaanatomia

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiplimb

plimb  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plimb plimbul
plural plimburi plimburile
genitiv-dativ singular plimb plimbului
plural plimburi plimburilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z