-PLICÁ elem. „a îndoi”. (< lat. plicare) invariabilplica
PLÍCĂ s. f. 1. îndoitură, cută a unei formații anatomice. 2. manșetă prin îndoire înăuntru. (< fr. plique, lat. plica) substantiv femininplică
plícă s. f., g.-d. art. plícei; pl. plíce substantiv femininplică
PLÍCĂ, plice, s. f. Cută a pielii sau a mucoasei pereților anatomici. – Din lat. plica. substantiv femininplică
plică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plică | plica |
plural | plice | plicele | |
genitiv-dativ | singular | plice | plicei |
plural | plice | plicelor |