pliculéț s. n., pl. pliculéțe substantiv neutrupliculeț
pliculeț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pliculeț | pliculețul |
plural | pliculețe | pliculețele | |
genitiv-dativ | singular | pliculeț | pliculețului |
plural | pliculețe | pliculețelor |