plictisi definitie

credit rapid online ifn

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău. verb tranzitivaitrage

plictisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plictisésc, imperf. 3 sg. plictiseá; conj. prez. 3 plictiseáscă verb tranzitivplictisi

credit rapid online ifn

plictisì v. a cauza plictiseală. [V. plicticos]. verb tranzitivplictisì

PLICTISÍ, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. éplixa (aor. lui plissó). verb tranzitivplictisi

plictisésc v. tr. (ngr. plikto [aor. pliktisa], plictisesc, plixis, plictiseală, vgr. plêxis, lovire, plésso, lovesc. V. plagă). Pricinuĭesc plictiseală, satur, dezgust. V. refl. Simt, plictiseală. verb tranzitivplictisesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiplictisi

plictisi  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)plictisi plictisire plictisit plictisind singular plural
plictisind plictisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) plictisesc (să)plictisesc plictiseam plictisii plictisisem
a II-a (tu) plictisești (să)plictisești plictiseai plictisiși plictisiseși
a III-a (el, ea) plictisește (să)plictiseai plictisea plictisi plictisise
plural I (noi) plictisim (să)plictisim plictiseam plictisirăm plictisiserăm
a II-a (voi) plictisiți (să)plictisiți plictiseați plictisirăți plictisiserăți
a III-a (ei, ele) plictisesc (să)plictisească plictiseau plictisi plictisiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z