plictis definitie

plictís n. fără pl. (cp. ngr. nýxis și plixis. V. nixis, plictiseală). Fam. A-țĭ veni lictis-plictis, a-țĭ veni mare plictiseală. – Maĭ vechĭ plíxis, plictiseală. substantiv neutruplictis

plictís s. n. substantiv neutruplictis

PLICTÍS s. n. Plictiseală. [Acc. și: plíctis] – Din plictisi (derivat regresiv). substantiv neutruplictis

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiplictis

plictis  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plictis plictisul
plural
genitiv-dativ singular plictis plictisului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z