plevúșcă f. col. (poate dim. d. pleavă, dar maĭ probabil var. din pléviță 1). Un peștișor verzuĭ (leucaspius delineatus). Pleviță, albitură, pește mărunt: bĭata plevușcă adunată acolo = în vîrșă (Chir. VR. 8, 7-8, 51). Fig. Prostime, plebe, lume maĭ de jos; stătea pitit pintre [!] plevușcă (Car. VR. 1909, 11, 209). V. chisagă și fîță. substantiv femininplevușcă
plevușcă f. 1. peștișor mărunt; 2. fig. om obscur: plevușcă ridicată dintre negustorime. [Lit. pleavă de pește]. substantiv femininplevușcă
plevușcă, plevuști s. f. om de rând, om neînsemnat / mărunt substantiv femininplevușcă
PLEVÚȘCĂ, plevuști, s. f. 1. Peștișor de baltă din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi mărunți, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbenă-verzuie și cu luciu metalic pe restul corpului (Leucaspius delineatus); p. gener. nume dat peștilor mărunți de orice specie. 2. Fig. Grup de oameni de puțină însemnătate. [Pl. și: plevuște] – Pleavă + suf. -ușcă. substantiv femininplevușcă
plevușcă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plevușcă | plevușca |
plural | plevuști | plevuștile | |
genitiv-dativ | singular | plevuști | plevuștei |
plural | plevuște | plevuștelor |