PLEUROTOTÓNUS s.n. (Med.) Încovoiere a trunchiului într-o parte, în tetanus, datorită predominației contracturii pe mușchii laterali dintr-o singură parte. [< fr. pleurothotonos, cf. gr. pleurothen – de o parte, tonos – tensiune]. substantiv neutrupleurototonus
pleurototonus substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pleurototonus | pleurototonusul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | pleurototonus | pleurototonusului |
plural | — | — |