pletoră definitie

PLÉTORĂ s.f. 1. Prisos, surplus; droaie. ◊ Pletoră semantică = acumulare excesivă de sensuri. 2. Supraabundență de sânge sau de lichide în organism. [< fr. pléthore, cf. gr. plethore < plethein – a fi plin]. substantiv femininpletoră

PLÉTORĂ s. f. 1. supraabundență de sânge sau umori în organism. 2. cantitate mare; surplus; exces. (< fr. pléthore) substantiv femininpletoră

*pletóră f., pl. e (vgr. plethóra). Med. Prisos de sînge saŭ de umorĭ în corp. Fig. Prisos care cauzează o stare neplăcută: pletora de candidațĭ la un post. substantiv femininpletoră

!plétoră s. f., g.-d. art. plétorei substantiv femininpletoră

pletoră f. prea mare abundanță de sânge și de umori; fig. pletoră de bani. substantiv femininpletoră

PLÉTORĂ s. f. 1. Cantitate de sânge sau de lichide depășind valorile normale în întreg organismul sau numai în numite părți ale lui; stare morbidă provocată de această supraîncărcare și care se manifestă prin roșeața pielii și a mucoaselor, palpitații, puls accelerat, respirație scurtă etc. 2. Cantitate mare de obiecte sau de ființe (lipsite de valoare). ◊ Pletoră semantică = aglomerare (excesivă) de sensuri la unele cuvinte. – Din fr. pléthore. substantiv femininpletoră