pleosc definitie

credit rapid online ifn

pleósc interj. – Imită zgomotul produs de baterea din palme, de bici sau de bălăcit. – Var. pliosc; pleasc (imită zgomotul făcut de limbă). Creație expresivă, cf. fleașc, trosc, sl. pljuskŭ „zgomot”, sl. pleskati „a bate din palme” (Cihac, II, 264), bg. pljaskam.Der. pleoscăi, vb. (a bate din palme; a plesni, a pocni); plescăi (var. plescăni, mr. plăscănescu, plăscănire), vb. (a pocni din limbă), cf. sb. pljeskati, bg. pljuskam, pleskam (după Miklosich, Slaw. Elem., 36 și Conev 86, rom. ar veni din bg.); ple(o)scăit, s. n. (aplaudare, bălăceală, plesnit de limbă); pleoscăniță, s. f. (rostopască, Chelidonium); pleoști, vb. (a se lăbărța, a se turti, a se strivi; a se deprima), cf. bleojdi, sb. pljostiti, rus. pljustiti (după Cihac, II, 264, rom. provine din sl.), lat. plautus, plotus „cu urechile căzute”; pleoștit, adj. (turtit; decăzut; scund, de mică înălțime, abătut); pleoșteală, s. f. (depresiune); pleașcă, s. f. (pălărie moale); plești, vb. (Bucov., Maram., a se turti; Banat, a se piti). Pentru familia expresivă, cf. Iordan, BF, II, 186. invariabilpleosc

pleosc (o silabă). Vsl. pleskŭ, plĭuskŭ, pleoscăit, sîrb. pljosk, pljuska, palmă, rut. plĭusk, pleoscăit, rus. plĕosk [scris plësk], coadă de pește mare, pol. plask, plusk, ceh. plesk, plusk, pleosc. V. pleoscăĭ, plescăĭ, șchĭop) interj. care arată huĭetu apeĭ, palmeĭ saŭ limbiĭ care se izbește: valurile fac „pleosc”. V. leop, trosc. invariabilpleosc

credit rapid online ifn

pleosc interj. invariabilpleosc

pleosc ! int. imită sgomotul unui corp când cade în apă. invariabilpleosc

PLEOSC interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale (în apă) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul. – Onomatopee. Cf. sl. pleskŭ. invariabilpleosc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipleosc

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z