pleoapă definitie

pleoápă saŭ pleŭápă și (Munt. vest) pleópă și plúpă f., pl. e (eoa în Munt. o singură silabă, în Mold. doŭă. Lat. púpŭlu, lumina ochĭuluĭ, pupilă. [V. pupilă], de unde s´a făcut *pupla, *plŭppa, apoĭ plopă, pleopă, pleoapă [2 sil.] și pleoapă [3 sil.], întocmaĭ ca populus, *poplus, *plŏppus, plop și pleop. Există și forma pléŭpă = capac [Ml. Dîmb.], ca ceŭcă, leŭcă, treŭcă față de cĭoacă, leoacă și leocă, troacă. V. pupilă, pupă 2 și păpușă). Pelița care se lasă peste ochĭ cînd dormĭ. Pleoapa secriuluĭ, capacu secriuluĭ. substantiv feminin pleoapă

pleoápă (pleoa-) s. f., g.-d. art. pleoápei; pl. pleoápe substantiv feminin pleoapă

pleoapă f. 1. membrană mobilă ce acopere globul ochiului și pe care o ținem închisă în timpul somnului; 2. capac: pleoapa coșciugului. [Origină necunoscută]. substantiv feminin pleoapă

PLEOÁPĂ, pleoape, s. f. 1. Fiecare dintre cele două cute mobile ale pielii, mărginite de gene, care acoperă și protejează globul ocular în partea anterioară. 2. (Înv. și pop.) Capac (la sicriu). [Var.: (2) plioápă s. f.] – Cf. bg. pohlupka. substantiv feminin pleoapă

a băga pleaopă expr. (intl.) a privi atent. substantiv feminin abăgapleaopă

a băga pleoapă expr. (intl.) a privi atent substantiv feminin abăgapleoapă

a-i da pleoapele în gene expr. a ațipi, a adormi. substantiv feminin aidapleoapeleîngene