plenuire definitie

credit rapid online ifn

plenuí (a ~) (a jefui) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiésc, imperf. 3 sg. plenuiá; conj. prez. 3 plenuiáscă verb tranzitivplenui

plenuì v. a face plean, a prăda (vorbă ieșită din uz): arseră orașul și plenuiră țara împrejur BĂLC. verb tranzitivplenuì

credit rapid online ifn

PLENUÍ, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui. verb tranzitivplenui

plenuĭésc v. tr. (d. plean). Vechĭ. Jăfuĭesc [!], prad. V. pleșcuĭesc. verb tranzitivplenuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiplenuire

plenuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plenuire plenuirea
plural plenuiri plenuirile
genitiv-dativ singular plenuiri plenuirii
plural plenuiri plenuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z