plenui definitie

plenuí (a ~) (a jefui) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plenuiésc, imperf. 3 sg. plenuiá; conj. prez. 3 plenuiáscă verb tranzitiv plenui

plenuì v. a face plean, a prăda (vorbă ieșită din uz): arseră orașul și plenuiră țara împrejur BĂLC. verb tranzitiv plenuì

PLENUÍ, plenuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A jefui, a prăda. – Plean + suf. -ui. verb tranzitiv plenui

plenuĭésc v. tr. (d. plean). Vechĭ. Jăfuĭesc [!], prad. V. pleșcuĭesc. verb tranzitiv plenuĭesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului plenui

plenui   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) plenui plenuire plenuit plenuind singular plural
plenuind plenuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) plenuiesc (să) plenuiesc plenuiam plenuii plenuisem
a II-a (tu) plenuiești (să) plenuiești plenuiai plenuiși plenuiseși
a III-a (el, ea) plenuiește (să) plenuiai plenuia plenui plenuise
plural I (noi) plenuim (să) plenuim plenuiam plenuirăm plenuiserăm
a II-a (voi) plenuiți (să) plenuiți plenuiați plenuirăți plenuiserăți
a III-a (ei, ele) plenuiesc (să) plenuiască plenuiau plenui plenuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z