PLENIPOTENȚIÁR adj.m. Ministru plenipotențiar = persoană care reprezintă conducerea unui stat pe lângă guvernele altor state, fiind investită pentru aceasta cu puteri depline. [Pron. -ți-ar. / cf. it. plenipotenziario, fr. plénipotentiaire]. substantiv masculin și femininplenipotențiar
PLENIPOTENȚIÁR s. m., adj. (diplomat) cu rang imediat inferior ambasadorului, învestit cu puteri depline de către autoritatea competentă a statului pe care îl reprezintă. (< fr. plénipotentiaire, lat. plenipotentiarius) substantiv masculin și femininplenipotențiar
*plenipotențiár m. (d. plenipotență; fr. plenipotentiaire). Diplomat cu putere deplină de a face ceva. Adj. Ministru plenipotențiar. V. omnipotent. substantiv masculin și femininplenipotențiar
!plenipotențiár (-ți-ar) adj. m., pl. plenipotențiári substantiv masculin și femininplenipotențiar
plenipotențiar m. diplomat însărcinat cu puteri depline. ║ a. ministru plenipotențiar. substantiv masculin și femininplenipotențiar
PLENIPOTENȚIÁR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) învestită cu puteri depline în a purta tratative și a încheia acorduri internaționale; plenipotent. ◊ Ministru plenipotențiar = diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire. substantiv masculin și femininplenipotențiar
plenipotențiar | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | plenipotențiar | plenipotențiarul | plenipotențiară | plenipotențiara |
plural | plenipotențiari | plenipotențiarii | plenipotențiare | plenipotențiarele | |
genitiv-dativ | singular | plenipotențiar | plenipotențiarului | plenipotențiare | plenipotențiarei |
plural | plenipotențiari | plenipotențiarilor | plenipotențiare | plenipotențiarelor |