plen definitie

credit rapid online ifn

PLEN- v. pleni-. substantiv neutruplen

PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p.ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. [Var. plenum s.n. / < lat. plenum, cf. gr. plein, germ. Plenum]. substantiv neutruplen

credit rapid online ifn

PLEN s. n. totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. (< lat. plenum) substantiv neutruplen

plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin. substantiv neutruplen

plen s. n. substantiv neutruplen

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei adunări constituite; p. ext. adunare la care participă toți membrii. – Din lat. plenum. substantiv neutruplen

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiplen

plen  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plen plenul
plural plenuri plenurile
genitiv-dativ singular plen plenului
plural plenuri plenurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z