plecătoáre, V. aplecătoare. substantiv femininplecătoare
aplecătoare și plecătoare f., pl. orĭ (d. a se [a]pleca. D. rom. vine rut. plekotóra, plecătoare, și ung. pleketor, vită stearpă). Alăptătoare, doĭcă (Vechĭ). Oaĭe căreĭa ĭ-a murit mĭelu și care se lasă să fie suptă puțin de alt mĭel ca să fie mulsă pe urmă (Sin. cu mulgare). substantiv femininaplecătoare
plecătoare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plecătoare | plecătoarea |
plural | plecători | plecătorile | |
genitiv-dativ | singular | plecători | plecătorii |
plural | plecători | plecătorilor |