PLEBEIÁT s. n. (Rar) Stare, calitate de plebeu (1). [Pr.: -be-iat] – Plebe + suf. -(i)at. substantiv neutruplebeiat
plebeiat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plebeiat | plebeiatul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | plebeiat | plebeiatului |
plural | — | — |