PLEBEIÁN, -Ă adj. Referitor la plebe; al plebeilor; plebeic. // s.m. și f. Plebeu. [Pron. -be-ian, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. plébéien]. substantiv masculin și femininplebeian
PLEBEIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. plebeu. II. adj. referitor la plebe; plebeic. (< fr. plébéien) substantiv masculin și femininplebeian
plebeián (livr.) adj. m., s. m., pl. plebeiéni; adj. f., s. f. plebeiánă, pl. plebeiéne substantiv masculin și femininplebeian
PLEBEIÁN, -Ă,plebeieni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. Plebeu (1). 2. Plebeu (2). [Pr.: -be-ian] – Din fr. plébéien. substantiv masculin și femininplebeian
| plebeian substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | plebeian | plebeianul | plebeiană | plebeiana |
| plural | plebeieni | plebeienii | plebeiene | plebeienele | |
| genitiv-dativ | singular | plebeian | plebeianului | plebeiene | plebeienei |
| plural | plebeieni | plebeienilor | plebeiene | plebeienelor | |