reduceri si promotii 2018
Definitie plebe - ce inseamna plebe - Dex Online

plebe definitie

PLÉBE s.f. (În Roma antică) Pătură socială lipsită de drepturi sau cu drepturi limitate. ♦ Populație asuprită, exploatată. ♦ (Fig.) Categorie de oameni declasați; drojdia societății. [Gen. -bei. / cf. lat. plebs, fr. plèbe, it. plebe]. substantiv feminin plebe

PLÉBE s. f. 1. (în Roma antică) pătură socială lipsită de drepturi sau cu drepturi limitate. 2. (în evul mediu) pătura cea mai săracă a populației orășenești; (p. ext.) populație asuprită, exploatată; poporul de jos, gloată. ◊ (peior.) categorie de oameni declasați; drojdia societății. (< fr. plèbe, lat. plebs) substantiv feminin plebe

*plébe f. (lat. plebs, plebe; vgr. pléthos, mulțime). La vechiĭ Romanĭ, mulțimea cetățenilor care nu eraŭ nobilĭ. Azĭ, clasa de jos a poporuluĭ, prostime. substantiv feminin plebe

plébe s. f., g.-d. art. plébei substantiv feminin plebe

plebe f. poporul de jos. substantiv feminin plebe

PLÉBE s. f. 1. (în Roma antică) Categorie socială de oameni liberi lipsiți de drepturi civile și politice. 2. (în Evul Mediu) Pătura cea mai săracă a populației orășenești din apusul Europei, aflată în afara ierarhiei feudale și care, alături de țărănime, a avut un rol important în revoluțiile din sec. XVI-XVII. 3. (Livr.) Pătură socială fără drepturi, asuprită și exploatată; p. ext. mulțime, gloată. ♦ Fig. Categorie socială declasată; drojdia societății. – Din fr. plèbe, lat. plebs, -bis. substantiv feminin plebe

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului plebe

plebe   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plebe plebea
plural
genitiv-dativ singular plebe plebei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z