pleáșcă (pléști), s. f. – 1. Pradă. – 2. Chilipir. – Mr. pleașcă, pleacică. Dublet al lui plașcă; pentru semantism ct. it. sacco „sac” și „jaf”. Mai puțin probabil din sb., cr. pljačka (Cihac, II, 262; Skok, REB, II, 31-42), tc. plaçka (Lokotsch 1665), ngr. πλαϰώνω „a oprima” (Vasmer, Gr., 119). – Der. pleșcan (var. pleșcar), s. m. (oportunist; persoană care umblă după chilipiruri); pleșcui, vb. (a jefui; a umbla după chilipiruri); pleșcuitor, adj. (înv., jefuitor). substantiv femininpleașcă
pleașcă s. f. sg. câștig neașteptat, obținut fără muncă; chilipir; pomană substantiv femininpleașcă
1) pleáșcă f., pl. pleștĭ și (sud) pleșcĭ (bg. sîrb. pljačka, turc. plačla, pradă). Fam. Pradă. Chilipir, cîștig fără muncă: leneșiĭ umblă după pleașcă. substantiv femininpleașcă
pleașcă f. 1. pradă luată dela vrăjmaș; 2. jaf, chilipir: caută pleașcă; 3. Zool. plevușcă. [Bulg. PLĬAČKĂ, jaf]. substantiv femininpleașcă
pleașcă m. (ironic) om chel. [V. pleș]. substantiv femininpleașcă
pleașcă f. V. plașcă. substantiv femininpleașcă
2) pleáșcă f., pl. pleștĭ și pleșcĭ (met. din șleapcă). Mold. sud. Iron. Pălărie orĭ bonetă moale și turtită (V. tîrchilă). Cataplazmă din cîlț și gălbenuș care se pune pe la țară în capu copiilor, se toarnă spirt deasupra și se dă foc în credință că se vor vindeca de boala de stomah [!] (V. moxă). substantiv femininpleașcă
!pleáșcă (pradă, chilipir) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pléștii; pl. plești substantiv femininpleașcă
PLEÁȘCĂ, plești, s. f. 1. (Pop. și fam.) Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani. 2. (înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. – Din bg., sb. pljačka. substantiv femininpleașcă
pleașcă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pleașcă | pleașca |
plural | plești | pleștile | |
genitiv-dativ | singular | plești | pleștii |
plural | plești | pleștilor |