plean definitie

credit rapid online ifn

pleán (pleánuri), s. n. – (Înv.) Pradă de război. – Megl. plean. Sl. plĕnĭ (Tiktin), cf. bg. plĕn, slov. plên, pol., ceh. plen.Der. plenic, adj. (Basar., prizonier); plenui, vb. (înv., a jefui). substantiv neutruplean

pleán (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. plĭenŭ). Vechĭ. Rar azĭ. Pradă de războĭ. substantiv neutruplean

credit rapid online ifn

plean (înv., pop.) s. n., pl. pleánuri substantiv neutruplean

plean n. od., pradă: mult plean de robi. [Slav. PLIENŬ]. substantiv neutruplean

PLEAN, pleanuri, s. n. (Înv. și pop.) Pradă (de război), captură; rechiziție. ♦ Jaf. ♦ Grup de prizonieri, ceată de oameni robiți. – Din sl. plĕn. substantiv neutruplean

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiplean

plean  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plean pleanul
plural pleanuri pleanurile
genitiv-dativ singular plean pleanului
plural pleanuri pleanurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z