plaur definitie

credit rapid online ifn

pláur s. m. – Insuliță mișcătoare formată în mlaștini cu ierburi putrezite. Probabil din lat. pabulum „furaj, pășune”, ct. it. pabbio „plante”; se poate presupune o formă intermediară *plabulum, cu l propagat sau expresiv, cf. flacără; se poate explica și printr-o încrucișare cu plavie, v. aici. Scriban îl explică prin plavie, dar explicația asta pare insuficientă. substantiv masculinplaur

pláur n. (rudă cu plavie). Dun. Pămînt plutitor format în bălțĭ din stuf putrezit (pe el cresc pădurĭ de stuf). V. cocĭoc, coșcovă. substantiv masculinplaur

credit rapid online ifn

pláur s. m., pl. pláuri substantiv masculinplaur

plàur n. vegetațiune luxuriantă în Delta Dunării. [Singular (refăcut după plural) din plau, de aceeaș origină cu plavie]. substantiv masculinplàur

PLÁUR, plauri, s. m. Formațiune vegetală acvatică, compactă, în care predomină stuful, care plutește la suprafața apei; plav, plavie. [Pr.: pla-ur] – Cf. plav. substantiv masculinplaur

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiplaur

plaur  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plaur plaurul
plural plauri plaurii
genitiv-dativ singular plaur plaurului
plural plauri plaurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z