PLASTOGRAFÍE s.f. Falsificare a unui document sau a semnăturii de pe un document. [Gen. -iei. / < ngr. plastografia]. substantiv femininplastografie
PLASTOGRAFÍE s. f. falsificare a unui document, a semnăturii de pe un document. ◊ documentul falsificat. (< ngr. plastografia) substantiv femininplastografie
plastografíe f. (ngr. plasto-grafia, vgr. plasto-graphia, d. plastós, prefăcut d. plásso, formez. V. plastic). Falsificarea semnăturiĭ și scrisuluĭ altuĭa. Act falsificat. substantiv femininplastografie
plastografíe (-to-gra-) s. f., art. plastografía, g.-d. art. plastografíei; pl. plastografíi, art. plastografíile substantiv femininplastografie
plastografie f. fals în acte publice. substantiv femininplastografie
PLASTOGRAFÍE, plastografii, s. f. Falsificare a unui document sau a semnăturii unui document; fals în acte publice. ♦ Document falsificat. – Din ngr. plastoghrafía. substantiv femininplastografie
PLASTOGRAFIÁ vb. I. tr. A falsifica documente sau semnături pe documente. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < plastografie]. verb tranzitivplastografia
PLASTOGRAFÍÁ vb. tr. a face o plastografie. (< plastografie) verb tranzitivplastografia
plastografiá (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 plastografiáză, 1 pl. plastografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să plastografiéze; ger. plastografiínd (-fi-ind) verb tranzitivplastografia
PLASTOGRAFIÁ, plastografiez, vb. I. Tranz. A falsifica documente sau semnături pe documente, a face sau a comite o plastografie. [Pr.: -fi-a] – Din plastografie. verb tranzitivplastografia
plastografie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plastografie | plastografia |
plural | plastografii | plastografiile | |
genitiv-dativ | singular | plastografii | plastografiei |
plural | plastografii | plastografiilor |