PLASTICITÁTE s.f. 1. Proprietate a unui material de a căpăta diferite forme prin modelare. ◊ (Tehn.) Teoria plasticității = disciplină care studiază repartiția tensiunilor și a deformațiilor dintr-un corp supus modificărilor plastice. 2. Vioiciune, expresivitate puternică a stilului, a exprimării etc. [Cf. fr. plasticité]. substantiv feminin plasticitate
PLASTICITÁTE s. f. 1. proprietate a unui material de a fi plastic2. ♦ (tehn.) teoria ~tății = disciplină care studiază repartiția tensiunilor și a deformațiilor dintr-un corp supus modificărilor plastice. 2. vioiciune, expresivitate puternică a stilului, a exprimării etc. (< fr. plasticité) substantiv feminin plasticitate
*plasticitáte f. (d. plastic). Calitatea materiilor care pot primi orĭ-ce formă cînd le apeșĭ puțin, ca ceara, argila, smoala ș. a. substantiv feminin plasticitate
plasticitáte s. f., g.-d. art. plasticitắții substantiv feminin plasticitate
plasticitate f. caracterul celor ce pot primi forme diferite. substantiv feminin plasticitate
PLASTICITÁTE s. f. 1. Proprietate a unui material consistent de a se modela ușor prin apăsare. ♦ Proprietate a unor materii prime ceramice de a forma cu apa o pastă care își menține coeziunea după ce a fost frământată și uscată. 2. Însușire a unei opere literare, a stilului, a unei expresii, a unui cuvânt etc. de a evoca ceva în mod viu, sugestiv. – Din fr. plasticité. substantiv feminin plasticitate
| plasticitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | plasticitate | plasticitatea |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | plasticități | plasticității |
| plural | — | — | |