reduceri si promotii 2018
Definitie plasa - ce inseamna plasa - Dex Online
Alege sensul dorit: plasa - substantiv feminin plasa - temporar plasa - verb tranzitiv

plasa definitie

plasă, plase s. f. păcăleală. substantiv feminin plasă

plásă, -e, s.f. – Veche împărțire administrată; subprefectură. – Din sl. plasa „bandă, fâșie„. substantiv feminin plasă

plasă f. împletitură de sfoară spre a prinde pești și păsări. [Poate identică cu vorba următoare]. substantiv feminin plasă

plásă (pláse), s. f.1. Împletitură pentru vînat. – 2. Împletitură de pescuit. – 3. (Înv.) Limbă de cuțit. – 4. Rețea, gratii. – 5. Diviziune administrativă, subprefectură. – 6. (Rar) Tip, clasă. – Mr. plase „clasă”. Sl. plasa „bandă, fîșie” (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plăsele, s. f. pl. (mîner) se zice mai ales despre mînere de sabie, formate din două părți de metal sau de lemn între care este așezată lama (sing. plăsea, var. prăsea, este rar); plăsela, vb. (a pune plăsele). Odobescu folosește pe plăsele cu sensul de „șild, siguranță la gura cheii”, dar e exemplu unic. substantiv feminin plasă

plásă f., pl. e (vsl. plasa, rețea plasă, zonă, regiune: sîrb. plasa, sloĭ; rut. polósa, rus. -sá, regiune). Rețea, împletitură de sfoară pe care o poartă pin [!] apă doĭ oamenĭ ca să prindă pește. (Sînt și plase de prins păsărĭ și feare [!], precum și plase de sîrmă de făcut cotețe de păsărĭ saŭ gardurĭ. V. năvod, voloc). Subdiviziune administrativă a unuĭ județ la șes (V. plaĭ). Lamă de metal (Vechĭ). Plăsea (Vechĭ): cuțite cu plase de cerb. Talpă la sania țărănească (Sud). De plasa luĭ (Trans.), de felu luĭ, din natura luĭ. V. plașcă 2. substantiv feminin plasă

plásă1 (împletitură, împărțire administrativă) s. f., g.-d. art. plásei; pl. pláse substantiv feminin plasă

plásă2 (fel de mâncare) (reg.) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése substantiv feminin plasă

PLÁSĂ1, plase, s. f. I. 1. împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ♦ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așază în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și evidențiază marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moșie în Evul Mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ în vechea împărțire administrativă a României; ocol. III. (Rar) Limbă de cuțit; tăiș. – Din sl. plasa. substantiv feminin plasă

PLÁSĂ2, plese, s. f. (Reg.) Fel de mâncare (ce se servește la masă). – Din ngr. plási. substantiv feminin plasă

plasă f. 1. întindere de gard: 2. subdiviziunea unui județ în șes: România vechie avea 372 plăși administrate odinioară de câte un subprefect și în prezent de câte un administrator. [Slav. PLASA, țară]. substantiv feminin plasă

a lua plasă / țeapă expr. a se păcăli, a se fraieri. substantiv feminin aluaplasă

a ridica mingea la fileu / la plasă expr. 1. (pub.) a crea condiții favorabile (cuiva) 2. (er.d. femei) a excita (un bărbat). substantiv feminin aridicamingealafileu

plăsá (-séz, -át), vb. – A aplauda. Lat. plausus, probabil prin intermediul unei forme verbale *plausāre (Drăganu, Trnasilvania, XLIII, 157; Pușcariu, Dacor., I, 411; REW 6587; Rosetti, I, 67). Der. din sb. plesati „a dansa” ‹ sl. plęsati (Tiktin; Candrea) nu e probabilă; în acest caz, Coresi nu putea scrie: să plăsem cu mîinile. Sec. XVII, înv. temporar plăsa

plăséz, V. plesez. temporar plăsez

pleséz și plăséz v. intr. (sîrb. nsl. ceh. plesati, vsl. plensati, a dansa, a jubila; pol. plasac rekami, ceh. plesati rukama, a bate din palme). Vechĭ. Bat din palme, aplaud. V. tropotesc. temporar plesez

PLASÁ vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumită poziție. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < fr. placer]. verb tranzitiv plasa

PLASÁ vb. I. tr. 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. ◊ a vinde mărfuri. ◊ a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. II. refl. a se situa pe o anumită poziție. (< fr. placer) verb tranzitiv plasa

plasá (plaséz, plasát), vb. – A așeza într-un anumit loc. Fr. placer.Der. plasament, s. n., din fr. placement; deplasa, vb., din fr. déplacer; deplasat, adj. (înv., în afara locului, inoportun); plasator, s. m. (persoană care plasează spectatorii la locurile lor în sălile de spectacol). verb tranzitiv plasa

plasá (a ~) vb., ind. prez. 3 plaseáză verb tranzitiv plasa

plasà v. 1. a procura un post: a plasa un servitor; 2. a vinde: a plasa mărfuri; 3. a da cu dobândă: a plasa bani (= fr. placer). verb tranzitiv plasà

PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer. verb tranzitiv plasa

*plaséz v. tr. (fr. placer, d. place, pĭață, loc. V. pĭață). Procur cuĭva post, îĭ găsesc ocupațiune: a plasa o guvernantă. Vînd, găsesc loc de desfacere uneĭ mărfĭ: a plasa cereale. Daŭ banĭ cu procent: a plasa banĭ într´o ipotecă. verb tranzitiv plasez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului plasa

plasa   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) plasa plasare plasat plasând singular plural
plasând plasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) plasez (să) plasez plasam plasai plasasem
a II-a (tu) plasezi (să) plasezi plasai plasași plasaseși
a III-a (el, ea) plasea (să) plasai plasa plasă plasase
plural I (noi) plasăm (să) plasăm plasam plasarăm plasaserăm
a II-a (voi) plasați (să) plasați plasați plasarăți plasaserăți
a III-a (ei, ele) plasea (să) plaseze plasau plasa plasaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z